Parolele sigure sunt cele lungi, unice pentru fiecare cont și imposibil de ghicit pornind de la datele tale publice. O frază de 16–20 de caractere folosită într-un singur loc rezistă mult mai bine decât un cuvânt scurt, plin de simboluri, refolosit peste tot.
Mulți oameni își aleg parolele după reguli învățate demult: o literă mare, o cifră, un semn de exclamare la final. Programele care ghicesc parole cunosc perfect aceste tipare. Dacă parola ta arată ca „Maria1985!”, a fost probabil încercată de milioane de ori înainte să ajungi tu să o scrii.
De ce contează lungimea mai mult decât simbolurile?
Un atacator nu stă să ghicească manual. Folosește programe care încearcă miliarde de combinații pe secundă, pornind de la liste cu parole deja scurse și de la cuvinte din dicționar. Fiecare caracter adăugat înmulțește numărul de combinații posibile, așa că o parolă de 8 caractere, oricât de ciudate, cade mult mai repede decât una de 18 caractere formată din cuvinte obișnuite.
Din acest motiv, specialiștii în securitate recomandă tot mai des fraza de acces: patru sau cinci cuvinte fără legătură evidentă între ele, de pildă „ceainic albastru urcă scara lentă”. Se scrie ușor, se ține minte ușor și are suficientă lungime ca să țină piept unui program de ghicit. Important este ca fraza să nu fie un citat celebru, un vers sau o expresie pe care o găsești într-un dicționar de proverbe.
Ce greșeli fac cei mai mulți utilizatori?
Cele mai frecvente probleme nu țin de lipsa simbolurilor, ci de obiceiuri comode. Iată-le pe cele care apar mereu:
- Aceeași parolă pe mai multe conturi. Dacă un site mic este spart, parola ta ajunge pe liste, iar atacatorii o încearcă automat pe e-mail, rețele sociale și bancă.
- Date personale în parolă. Numele copilului, data nașterii, orașul sau numărul mașinii se pot afla din câteva postări publice.
- Variații previzibile. Trecerea de la „Pisica1” la „Pisica2” nu păcălește pe nimeni, pentru că programele testează exact astfel de schimbări.
- Parole scrise pe un bilet lipit de monitor. Într-un birou cu vizitatori, acest obicei anulează orice parolă bună.
- Răspunsuri reale la întrebările de siguranță. Numele de fată al mamei se poate găsi ușor, deci mai bine inventezi un răspuns fals și îl păstrezi la fel ca pe o parolă.
Dacă te regăsești în două sau trei puncte, nu e un motiv de rușine. Aproape toată lumea a început așa. Contează doar să schimbi întâi conturile cu miză mare: e-mailul, banca, magazinele unde ai card salvat și conturile de lucru.
Cum ții minte zeci de parole unice?
Răspunsul scurt este că nu le ții minte pe toate. Folosești un manager de parole, adică o aplicație care stochează criptat toate datele de autentificare și le completează în locul tău. Tu memorezi o singură frază de acces, cea care deschide seiful, iar restul le generează aplicația: șiruri lungi, aleatorii, diferite pentru fiecare site.
Un manager de parole face și ce nu poți face tu din memorie: observă dacă ești pe un site fals. Dacă adresa nu coincide cu cea salvată, aplicația nu completează nimic, ceea ce te scoate din multe capcane de tip înșelătorie. Aceeași logică se aplică și testelor distractive de pe internet, de exemplu un test de inteligență online: nu ai nevoie niciodată să introduci o parolă reală într-un astfel de loc.
Dacă nu vrei încă un program în plus, există și varianta clasică: un carnet păstrat acasă, într-un sertar, cu parolele principale. Nu este elegantă, dar este mai sigură decât refolosirea aceleiași parole pe zece site-uri. Regula este simplă: carnetul nu pleacă din casă și nu este fotografiat.
Cum schimbi parolele fără să pierzi o zi întreagă?
Nu trebuie să le faci pe toate odată. Un plan realist arată așa, iar cu puțină disciplină se poate încheia în două-trei seri, mai ales dacă îți organizezi timpul pe sesiuni scurte:
- Începe cu adresa de e-mail principală, pentru că prin ea se resetează toate celelalte conturi.
- Continuă cu banca, plata online și magazinele cu card salvat.
- Treci apoi la rețelele sociale și la serviciile de stocare a fișierelor.
- Lasă la urmă forumurile și conturile uitate; pe cele pe care nu le mai folosești, închide-le.
La fiecare cont, generează o parolă nouă, salvează-o în manager și abia apoi confirmă schimbarea. Dacă site-ul îți oferă autentificare în doi pași, activează-o în același moment, fiindcă adaugă o a doua barieră chiar și când parola se scurge.
Ce faci dacă ți s-a scurs o parolă?
Există site-uri de verificare publice, create de cercetători în securitate, unde îți introduci adresa de e-mail și afli dacă apare într-o scurgere de date cunoscută. Dacă răspunsul este afirmativ, schimbă imediat parola contului respectiv și a oricărui alt cont unde ai folosit-o. Apoi verifică dacă nu s-au făcut acțiuni suspecte: mesaje trimise de tine, comenzi, schimbări de adresă.
Nu aștepta să primești un mesaj de alarmă. O scurgere veche de câțiva ani poate fi folosită și astăzi, pentru că oamenii își schimbă rar parolele de bunăvoie.
Întrebări frecvente
Cât de lungă ar trebui să fie o parolă?
Pentru conturile obișnuite, cel puțin 14–16 caractere; pentru e-mail, bancă și managerul de parole, mai bine 18–20 sau o frază de patru-cinci cuvinte.
Sunt sigure parolele generate de browser?
Sunt aleatorii și unice, deci sunt mult mai bune decât parolele inventate de om. Siguranța depinde apoi de cât de bine este protejat contul în care sunt sincronizate.
Trebuie să schimb parolele periodic?
Nu obligatoriu. Schimbarea la date fixe duce adesea la parole mai slabe; mai util este să schimbi o parolă imediat ce ai un motiv, de pildă o scurgere de date sau un dispozitiv pierdut.
