Mulți oameni cred că un compost înseamnă un morman urât, cu muște și miros greu. De fapt, un compost de casă bine făcut miroase a pământ de pădure, nu a gunoi. Diferența dintre cele două variante ține de un singur lucru: raportul dintre resturile umede și cele uscate.
Compostul este materialul obținut când microorganismele descompun resturi organice, în prezența aerului și a umezelii. Rezultatul se numește humus sau, în vorbirea de zi cu zi, pământ negru, și îmbunătățește structura solului din grădină și din ghivece.
Ce pui în compost și ce nu?
Gândește-te la două categorii. Materialele verzi, bogate în azot, sunt cele proaspete și umede. Materialele brune, bogate în carbon, sunt uscate și lemnoase.
| Materiale verzi (azot) | Materiale brune (carbon) |
|---|---|
| Coji de legume și fructe | Frunze uscate |
| Zaț de cafea și pliculețe de ceai fără plastic | Carton simplu, rupt în bucăți |
| Iarbă proaspătă tăiată | Paie și crenguțe mărunțite |
| Resturi de plante din grădină | Rumeguș din lemn netratat, în cantități mici |
Nu pune carne, pește, oase, produse lactate, uleiuri sau excremente de câini și pisici. Ele atrag rozătoare și produc miros. Evită și plantele bolnave sau buruienile cu semințe coapte, care pot supraviețui și reapar în grădină.
Cum alegi locul și tipul de compostor?
Compostorul poate fi o ladă de lemn, un tanc de plastic cu capac, un grilaj de sârmă sau pur și simplu un morman acoperit. Locul ideal este la semiumbră, pe pământ gol, ca viermii și microbii să poată urca în material, și la o distanță rezonabilă de ferestre.
La bloc, o variantă este compostorul închis de balcon sau vermicompostarea, cu viermi roșii de compost într-o cutie ventilată. Aceasta cere mai multă atenție la ce hrănești, dar nu produce mirosuri dacă respecți regulile. Dacă nu ai spațiu deloc, verifică dacă în localitatea ta există puncte de colectare pentru deșeuri biodegradabile.
Cum arată rețeta unui strat echilibrat?
- Începe cu un strat de crenguțe sau paie, gros de câțiva centimetri, pentru aerisire la bază.
- Adaugă resturi verzi, apoi acoperă-le cu un strat dublu de materiale brune.
- Repetă straturile, păstrând aproximativ două-trei părți brune la o parte verde, ca volum.
- Umezește pe parcurs, fără să inunzi: materialul trebuie să fie ca un burete stors.
- Răstoarnă grămada cu o furcă o dată la două-trei săptămâni, ca să intre aer.
Nu e știință exactă. Dacă puterea mirosului crește, ai prea mult material verde: adaugă frunze sau carton. Dacă nu se întâmplă nimic și grămada pare uscată, ai prea mult material brun: adaugă resturi verzi sau udă puțin.
Cât durează până e gata?
Un compost bine întreținut ajunge la maturitate în câteva luni, iar unul lăsat în pace poate cere un an sau mai mult. Timpul depinde de temperatura de afară, de mărimea bucăților și de cât de des răstorni grămada. Resturile tăiate mărunt se descompun mai repede decât cele întregi.
Știi că e gata când este închis la culoare, sfărâmicios, miroase a pădure după ploaie și nu mai recunoști resturile inițiale. Câteva bucăți mai groase, cum ar fi crenguțele, pot rămâne, iar le scoți și le pui înapoi în grămadă nouă.
Ce faci cu compostul gata?
Îl poți amesteca cu pământul din răsadnițe, îl poți întinde ca strat subțire în jurul legumelor sau îl poți adăuga în ghivece în proporție de aproximativ o treime. Nu-l folosi niciodată singur la semințe foarte mici, pentru că poate fi prea bogat.
Înainte de a pune compost pe plantele de pe terasă, vezi cum pregătești grădina pentru anotimpul rece în textul despre prima brumă din grădină: frunzele strânse atunci sunt materia primă pentru anul următor. Iar dacă vrei să produci mai puține resturi, ajută și o planificare mai atentă a meselor, ca în materialul despre gătitul o dată pe săptămână.
Cum recunoști și corectezi problemele din grămadă?
Compostul îți dă semnale clare. Un miros ascuțit, de amoniac, arată prea mult azot, adică prea multe resturi verzi. Un miros de ouă stricate indică lipsa aerului, deci grămada s-a compactat. Un compost care atrage muște mici de fructe are resturile la suprafață: îngroapă-le în material și acoperă-le cu frunze sau carton rupt.
Dacă observi viermi albi, mărunți, sau păduchi de lemn, nu te speria. Sunt muncitori ai compostului și semn de proces sănătos. Problemele reale apar când grămada rămâne rece și umedă luni întregi, fără nicio schimbare: atunci amestecul trebuie reîntors și uscat cu material brun.
Ce greșeli apar cel mai des?
- prea multe resturi de gazon tăiat, care se lipesc și mucegăiesc fără aer;
- grămadă prea mică, care nu se încălzește suficient;
- lipsa răsturnării, urmată de straturi compacte și mirosuri;
- adăugarea de resturi gătite, uleioase sau cu carne;
- udare prea abundentă în perioadele ploioase, fără acoperire.
Întrebări frecvente
Compostul atrage șobolani?
Doar dacă pui carne, grăsimi sau mâncare gătită. Cu resturi vegetale, acoperite cu un strat de material uscat, riscul scade mult.
Pot composta toamna și iarna?
Da, dar procesul încetinește pe frig. Grămada continuă să se descompună lent și se reia mai repede primăvara.
Cât spațiu îmi trebuie?
Un compostor de cam un metru cub este suficient pentru gospodăria obișnuită. Pentru un balcon există variante mici, închise.
